joi, 22 martie 2018

Secretele celor mai delicioase clătite

La prima vedere, clătitele sunt uşor de preparat. Baţi câteva ouă, presari ceva făină, adaugi laptele şi amesteci bine. Iată, aluatul de clătite e gata! Însă dacă vă plac clătitele cu adevărat gustoase, de un maro auriu la exterior, pufoase în interior şi cu margini crocante, este necesar să ştiţi nişte trucuri. Clătitele de vis pot deveni realitate în propria voastră bucătărie, chiar şi de Paşti.



Clătitele sunt un preparat extrem de versatil. Ken Albala, profesor de istorie şi autor a 25 de cărţi despre mâncare este de părere că „orice aluat cu amidon gătit într-o cantitate mică de grăsime pe o suprafață plană" contează. Cea mai frumoasă parte a unui weekend este prepararea clătitelor şi siropul care curge în cascadă deasupra lor. În acest fel, le veţi face şi copiilor o bucurie. Imaginaţi-vă un teanc de clătite pufoase şi moi care vi se topesc în gură. Vă garantăm că nu vă veţi opri doar la una.

ALUATUL
Spre deosebire de prepararea pâinii, aluatul pentru clătite nu trebuie amestecat prea mult. Există câteva modalităţi prin care să vă asiguraţi că aţi amestecat aluatul bine, însă nu exagerat de mult.
Toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei. Dacă sunt reci, veţi obţine un aluat care nu se va distribui uniform în tigaie. Dacă aveţi poftă de clătite la micul dejun dar nu vă puteţi trezi cu noaptea în cap pentru a scoate ingredientele din frigider, iată o metodă rapidă. Puneţi ouăle într-un castron cu apă pe care aţi încălzit-o, în prealabil, aproximativ un minut. Aveţi grijă să nu fie fiartă! De asemenea, încălziţi laptele rece timp de 30 de secunde la cuptorul cu microunde şi lăsaţi untul topit să se răcească puţin.

Totodată, fiţi atenţi la consistenţa aluatului. Dacă este prea gros, nu se va prepara complet în interior. Dacă este preea subţire, se va împrăştia prin toată tigaia, iar clătitele nu vor fi pufoase. 

Amestecaţi ingredientele lichide separat de cele uscate.
Pentru un aluat perfect, amestecaţi ingredientele lichide separat de cele uscate, înainte de a le mixa laolaltă. Acest lucru vă permite să amestecaţi ingredientele bine şi uniform deoarece glutenul din făină se dezvoltă numai după ce aceasta este umedă.
Puteţi testa aluatul cu o lingură sau cu un polonic, ridicându-l ușor deasupra castronului. Acesta trebuie să fie gros, dar şi să curgă încet din lingură.

Xanthe Clay - jurnalistul de la rubrica gastronomică a publicaţiei The Telegraph -  adaugă în aluat unt topit pentru a compensa orice pierdere de aromă ocazionată de gătitul în ulei vegetal. Pe de altă parte, BBC Good Food recomandă folosirea unei cantităţi mici de ulei vegetal. Dacă aplicăm prima variantă, vom avea parte de clătite mai gustoase. Dar dacă preferaţi aroma untului rumenit şi aluatul uşor crocant, nu ar trebui să urmaţi niciunul dintre aceste sfaturi. Totuşi, ar fi bine să ţineţi cont de o recomandare a lui Xanthe şi să folosiţi un gălbenuş în plus pentru a da o aromă plăcută clătitelor.
Pentru un gust mai bun, puteţi strecura în compoziţie câteva afine, un măr tăiat sau nişte bucăţi de banană. Totul ţine de imaginaţie.

Lăsaţi aluatul să se odihnească înainte de a-l prepara
Dacă îl lăsaţi să se odihnească cel puţin cinci minute, aluatul va avea parte de o hidratare uniformă, iar glutenul creat care se va dezvolta cu un minim efort, se va relaxa. În tot acest timp, cocoloaşele vor dispărea. Amintiţi-vă să nu amestecaţi exagerat de mult. Chiar dacă mai rămân câteva cocoloaşe, acestea se vor prepara în tigaie. Este mai bine decât să vă treziţi cu nişte clătite prea tari.

Coaceţi aluatul perfect
Alegerea tigăii este un pas important. Pentru o distribuire uniformă a căldurii, folosiţi o tigaie anti-aderentă sau o tigaie de fontă bine asezonată. Gătitul într-o tigaie de fontă este un subiect delicat, iar dacă vrei să eviţi orice eşec, trebuie să ştii nişte secrete. Aflaţi din articol "Cum gătim în tigăile de fontă" felul în care să folosiţi tigaia de fontă în avantajul vostru. Pentru a prepara mai multe clătite în acelaşi timp, vă recomandăm să folosiţi o tavă. Încălziţi tigaia sau tava la o temperatură medie, aproximativ zece minute. Profesorul Peter Barham, fizician și consilier al lui Heston Blumenthal – un bucătar britanic celebru - este de părere că, pentru obţinerea unor clătite subţiri şi crocante, tigaia trebuie să fie foarte fierbinte. Dacă preferaţi clătitele mai moi, trebuie doar să daţi focul mai încet înainte de a le găti. 

Pentru a testa temperatura suprafeței de gătit, aruncați câteva picături de apă rece. Acestea ar trebui să sfârâie imediat și să danseze înainte de a se evapora. Dacă se evaporă imediat, vasul este prea fierbinte; dacă doar rămân acolo, fără să sfârâie, tigaia este prea rece și clătitele nu vor avea acele margini frumos rumenite.

Ca să evitaţi lipirea clătitelor, ungeţi tigaia sau tava cu puţin ulei vegetal, cu ajutorul unui prosop de hârtie. Acest lucru este necesar chiar dacă folosiţi o tigaie anti-aderentă. La fel de bun este şi untul, dar aveţi grijă să nu se ardă. În acest scop, vă recomandăm să folosiţi untul clarificat (vedeţi aici cum se prepară). Este necesar să folosiţi doar o cantitate minimă de grăsime. Clătitele nu ar trebui să se prăjească.

PREPARAŢI CLĂTITELE PERFECTE
După ce aţi încălzit tigaia, așteptați aproximativ două minute înainte de a turna aluatul. Această parte este foarte importantă și merită să aveţi răbdare. Apoi îndepărtaţi orice exces de grăsime cu un prosop de hârtie. Publicaţia americană Good Food recomandă prepararea clătitelor la foc mediu. Pentru a turna aluatul, folosiţi un polonic sau o cană pentru măsurat. În acest fel, veţi obţine clătite frumoase şi uniforme.

Faceţi un test rapid
Modul în care se întinde aluatul depinde de consistența acestuia. Un aluat foarte subțire nu se va răspândi uniform și, drept rezultat, veţi avea nişte clătite plate, în timp ce un aluat prea gros nu se va întinde deloc. Până când puteți evalua modul în care se va comporta aluatul, este indicat să faceți o clătită de test. Dacă utilizaţi o tavă pentru prepararea mai multor clătite în acelaşi timp, acest test vă oferă informaţii depre spațiul dintre clătite. Aveţi grijă să lăsaţi un spaţiu între ele pentru a le putea întoarce cu uşurinţă. 
De obicei, experimentul eşuează, ceea ce este o bună scuză pentru a-l trata ca atare. După cum observă atât de inteligent scriitorul şi jurnalistul gastronomic Nigel Slater, „Ai putea susţine că prima clătită din lot este cea perfectă. O înfuleci fierbinte, în timp ce încă mai sfârâie, stropită cu lămâie şi un strat dens de zahăr – aceasta este clătita care satisface gura, dacă nu şi ochii.”

Începeţi să turnaţi aluatul în mijlocul tigăii, cu mişcări circulare, astfel încât să se întindă în forme rotunde. Lăsați clătitele să se gătească în mod corespunzător! Nu le preparaţi la foc prea mare şi nu le întoarceţi prea devreme. O clătită este gata de a fi întoarsă atunci când marginile sunt rumenite şi când s-au format nişte bule deasupra. Desigur, înainte de a o întoarce, puteţi arunca un ochi să vedeţi dacă s-a rumenit. Reţineţi că cealaltă parte a clătitei se va prepara întodeauna mai rapid decât prima. Totuşi, tineţi cont că timpul de gătire trebuie să fie aproximativ jumătate din timpul alocat primei părţi. 
Folosiţi spatula (preferabil de silicon sau de plastic) doar pentru a întoarce clătitele; rezistaţi impulsului de a le presa! Acest lucru nu va face clătitele să se gătească mai repede și veți anula toate eforturile pe care le-ați făcut pentru a obține acea textură pufoasă, ușoară şi perfectă. 
În loc să vă folosiţi întregul braţ, întoarceţi clătitele cu o mişcare uşoară a încheieturii.

CUM PĂSTRAŢI CLĂTITELE CALDE
Clătitele au un gust mai bun imediat ce le-aţi luat din tigaie. Dacă trebuie să le serviţi împreună cu musafirii, aranjaţi-le într-un singur strat pe un grilaj uns cu ulei şi păstraţi-le în cuptorul încălzit timp de 20 de minute, fără a le acoperi. 

Păstraţi totul cald
Untul rece pe o clătită este un peisaj trist. Pentru o masă gustoasă, păstraţi untul, siropul, fructele (dacă doriţi) şi chiar farfuriile la temperatura camerei sau, mai bine, uşor calde. Dacă doriţi o varietate de arome, puteţi adăuga, în unt, nuci sau fructe preparate sau le puteţi presăra peste clătite.
Acum ce mai aşteptaţi? Nu se va dărâma cerul pe voi dacă veţi începe imediat prepararea clătitelor. O idee minunată în special pentru weekend!

Vă recomandăm să accesaţi aici gama noastră de tigăi pentru clătite.

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.
Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)

joi, 15 martie 2018

Chorizo Chilaquiles la oala Karl Kruger, seria Sylt

Pentru a prepara acest mic dejun mexican de chipsuri de tortilla îmbibate în sos și încărcate cu
topping-uri preferăm fâșiile de chipsuri deoarece acestea au dimensiunea perfectă pentru a înfige o furculiță în ele. Dacă sunteți ambițioşi, preparaţi-vă propriile chipsuri tortilla, sau, de ce nu, pur şi simplu cumpărați fâşii mai groase. În acest fel nu se vor destrăma și vor rămâne crocante în mod miraculos, deşi vor fi îmbăiate în sosul chipotle.

Porţii: 2
Timp de preparare: 35 minute

INGREDIENTE:
Pentru sosul Chipotle:
  • 1 ardei iute ancho 
  • 350 ml apă clocotită
  • 10 ml ulei de canola
  • 225 g ceapă galbenă tocată (1 ceapă medie)
  • 10 g sare kosher
  • 15 g usturoi tocat (1 cățel)
  • 340 g sos de roșii 
  • 1 ardei chipotle în sos Adobo
  • 15 g ardei chipotle în sos Adobo
  • Apă, după cum este necesar

Pentru ceapa roşie murată:
  • 50 g ceapă roşie feliată mărunt (½ ceapă roşie)
  • 30 ml suc proaspăt de lime (1bucată)
  • Sare kosher

Pentru Chorizo Chilaquiles:
  • 10 ml ulei de canola
  • chorizo proaspăt (după gust)
  • 700 ml sos de ardei chipotle
  • 1 ou mare
  • 500 g chipsuri tortilla nesărate
  • 25 g brânză fresco
  • 64 g coriandru 

Pentru servire:
  • Smântână
  • ½ avocado feliat
  • 1 bucată lime

MOD DE PREPARARE:
1. Preparaţi sosul de ardei chipotle. Puneți ardeiul ancho într-un castron mic și turnați apa fiartă. Lăsați-l să stea până când este roșu și moale, aproximativ 20 de minute.

2. Între timp, pregătiți ceapa roșie murată. Într-un castron mic, amestecaţi ceapa roșie feliată și sucul de lime. Condimentaţi cu sare kosher și lăsaţi la macerat.

 Oala emailata Karl Kruger, diametru 24 cm, seria Sylt, inductie3. În oala Karl Kruger, seria Sylt, la foc mare, încălziți uleiul de canola pentru sos și adăugați ceapa.
Se condimentează cu sare de kosher și se gătește aproximativ cinci minute, amestecând adesea, până când marginile devin maro închis. Adăugați usturoiul și gătiți încă un minut până când compoziţia capătă o nuanţă de maro auriu, după care îndepărtaţi vasul de pe foc.

4. În cazul în care ardeiul anco este moale, scoateți semințele, păstrând apa. Se adaugă, într-un blender, sosul chile și 120 de mililitri de apă anco, împreună cu ceapa, usturoiul, sosul de roșii, ardeiul chipotle și sosul adobo. Mixaţi la viteză medie spre mare până la omogenizare. Întoarceți-vă la oala Karl Kruger și lăsaţi să fiarbă încet la foc mediu spre mare. Daţi focul mai încet și mențineți vasul cald. 

  Tigaie cu interior anti-aderent Fissler, diametru 24 cm, inductie, seria Stardust5. Preparaţi chorizo chilaquiles. În tigaia Fissler, seria Stardust, la foc mediu spre mare, încălziți uleiul de canola. Adăugați corizo și gătiți, amestecând 3 până la 4 minute cu o lingură de lemn până când se rumeneşte. Împingeți carnea spre marginile laterale ale tigăii și adăugați oul, prăjindu-l în grăsimea de la chorizo aproximativ trei minute, până când albuşul este preparat complet.


6. Reveniţi la sosul chipotle la o temperatură de fierbere peste medie. Gustați și asezonaţi cu sare, după cum este necesar. În cazul în care sosul a scăzut prea mult, adăugați puţină apă. Adăugați chips-urile tortilla și amestecați cu o lingură mare pentru a le acoperi. Scoateți chips-urile cu lingura, lăsând sosul în exces să picure înapoi în tigaie și transferați-le într-un vas mare pentru servire. Adăugaţi chorizo, brânza fresco și ceapa roșie murată. Puneţi deasupra oul prăjit și coriandrul și serviți cu smântână, felii de avocado și de lime.

Mega Plus vă dorește poftă bună!


Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.
Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)

Top cinci alimente de gătit în vasele din oţel carbon

Dacă nu v-aţi decis încă să vă cumpăraţi un vas de bucătărie din oțel carbon, ar fi bine să nu mai staţi pe gânduri. Aceste vase sunt foarte versatile; pot trece imediat de pe aragaz în cuptor fără nicio problemă. Pot păstra foarte bine căldura și au o conductibilitate termică mai mare decât oţelul inoxidabil. În timp, veţi putea crea o suprafață anti-aderentă asemănătoare fontei. 

Cât priveşte comparaţia cu fonta, vasele din oţel carbon sunt mai sensibile la căldură şi se răcesc mai repede. În plus, sunt relativ ieftine. Acum este timpul să intrați în bucătărie și să vă familiarizați cu ce poate face acest vas. Începeți cu aceste cinci idei și veți afla că aveţi nevoie de acest vas de bucătărie mai mult decât v-ați aștepta.

1. Friptură
Fripturile se prepară rapid la foc mediu spre mare, pentru a obține cea mai bună crustă rumenită la exterior, în timp ce interiorul rămâne roz și suculent. Odată ce ați încălzit bine vasul, oțelul carbon va păstra căldura, ceea ce este perfect pentru rumenirea fripturii. În plus, dacă bucata de friptură este groasă și interiorul nu se prepară aşa cum doriți, atunci când exteriorul este frumos și rumenit, puteți introduce tigaia în cuptor pentru a termina.

2. Ouă
La școala culinară se recomandă prepararea ouălor la temperaturi mai scăzute, pentru a evita rumenirea. Cu toate acestea, unii bucătari sunt de părere că cel mai bun mod de a prăji un ou este în ulei, la o temperatură ridicată. Acele părţi  crocante şi rumenite, în special cele din jurul marginilor, sunt de-a dreptul delicioase. Indiferent de modul în care alegeți să vă preparați ouăle, vasul din oţel carbon este  perfect. Distribuția uniformă a căldurii și suprafața aproape anti-aderentă vă permit să le preparați aşa cum vă place de fiecare dată.

3. Pui
Dacă gătiți puiul cu tot cu piele, ar fi de preferat ca aceasta să fie crocantă. Nu este nimic mai rău decât pielea cu textură cauciucată de pe pulpe sau piept care altfel ar putea fi o mâncare straşnică. Pielea crocantă adaugă nu numai o textură aparte, ci și aromă. Cea mai bună modalitate de a obține  o astfel de piele este să încălziţi bine vasul din oțel carbon. Căldura mare și suprafața anti-aderentă vă permit să aveți un pui gaben-auriu, fraged şi suculent.

4. Legume prăjite
Acelaşi mod de preparare a fripturii se aplică şi legumelor. Dacă vreţi să vă bucuraţi de legume prăjite delicioase, aveţi nevoie de un interior fraged și de o crustă frumos caramelizată. Indiferent că le preparaţi pe aragaz sau într-o tavă preîncălzită la cuptor, această tehnică simplă va deveni obişnuinţă ori de câte ori doriţi o masă ușoară și elegantă.

5. Cartofii prăjiţi
Oţelul carbon este folosit şi la fabricarea tigăilor wok. Legumele sunt cele mai potrivite atunci când vrem să gătim mâncăruri delicioase la wok, la fel şi cartofii prăjiţi. O tigaie din oțel carbon foarte bine încălzită nu vă va dezamăgi.

Vasele din oţel carbon au un conţinut mai ridicat de carbon, ceea ce conferă oţelului un punct de topire mai scăzut, mai multă maleabilitate, durabilitate şi o distribuţie mai bună a căldurii.
Pentru întreţinerea adecvată a unui vas din oţel carbon se recomandă adăugarea unui strat de ulei sau de vopsea, ceea ce va preveni apariţia procesului de oxidare.
Pentru curăţarea unui vas din oţel carbon, folosiţi apă fierbinte, un burete din sârmă şi cât mai puţin detergent de vase, dacă se poate chiar deloc.
Asezonaţi cu grăsime. Bucătarii recomandă uleiul de in, de cocos, de arahide, chiar şi untura. Pe scurt, aproape orice fel de ulei cu excepţia uleiului de măsline care are un punct de ardere scăzut.
Puteţi utiliza cu încredere vasele de bucătărie din oţel carbon pentru: prăjire, preparare la cuptor sau coacere.
Nu sunt recomandate pentru orice metodă de gătit care presupune umezeală, cum ar fi fierbea simplă sau înăbuşită. Oțelul carbon adoră grăsimea și urăște apa.

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.
Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)

joi, 8 martie 2018

Reţetă rusească de mucenici

La noi în ţară, pe 9 martie, în amintirea mucenicilor se serveşte un desert tradițional sub forma cifrei 8. Forma sa reprezintă coroanele oferite mucenicilor sau simbolul infinitului (întors invers) care face referire la dragostea lui Dumnezeu și la darul său: viața veșnică.

Un obicei rusesc constă în prepararea a patruzeci de Zhavoronki, mici pâini sub formă de "skylarks". Skylarks sunt considerate primele păsări care au sosit în Rusia, anunțând începutul primăverii. De vreme ce coincide cu apariţia primăverii, această tradiție a fost adoptată pentru a comemora 40 de mucenici.

INGREDIENTE:
  • 770 g făină 
  • 130 g zahăr
  • 120 ml ulei
  • 2,5 g sare
  • 5 ml extract de vanilie
  • 470 ml apă caldă
  • 5 g drojdie
  • coajă rasă de portocale (opțional)
  • cuișoare, stafide sau afine pentru ochi
  • semințe de floarea-soarelui sau migdale întregi pentru cioc

MOD DE PREPARARE:

1. Mixaţi bine apa caldă, drojdia, zahărul, uleiul, făina (câte 130 de grame, amestecând bine înainte de a adăuga următorul gramaj), sarea și vanilia sau coaja portocalie (dacă doriţi). Frământați aproximativ zece minute. Lăsaţi compoziţia la crescut într-un castron până când se dublează în dimensiune.

2. Împărțiți aluatul în 40 de bucăți. Rolați fiecare bucată într-o formă rotundă şi lungă şi legați-o într-un nod. Prelucraţi unul dintre capete sub forma unui cap de pasăre. Celălalt capăt va reprezenta penele cozii pe care le puteţi ajusta cu ajutorul unui cuțit de tăiat linii mici. La fiecare pasăre, folosiţi două cuişoare, stafide sau afine pentru ochi și o migdală întreagă pentru cioc.

3. Lăsaţi la cuptor timp de 20 – 30 de minute, la 170 de grade Celsius.


Care este rețeta voastră preferată de mucenici?

Vedeți și alte rețete de mucenici:

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.
Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)

Ce mai preparăm de mucenici

Ziua de 9 martie marchează un eveniment important în calendarul creştin ortodox, dar şi în bucătărie. Este ziua în care gospodinele împart cu rudele, vecinii şi oamenii săraci, mucenicii proaspăt preparaţi, în amintirea celor morţi şi pentru belşugul recoltelor viitoare. Pe lângă mucenici, am putea pregăti şi alte mâncăruri deosebite pentru a sărbători ziua de mucenici, cum ar fi, de exemplu, preparatele romane.

Scurt istoric
Mucenicii își au originea în orașul Sebaste, în Armenia. Cei 40 de mucenici, originari din Cappadocia, erau soldați romani care au fost uciși de către împăratul Agricola din cauza credinței lor. Din cauză că nu a reuşit să îi convingă să renunţe la credinţă, acesta a ordonat să fie întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre.  După toate aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastia, într-o perioadă când lacul era aproape îngheţat. Unul dintre ei nu a mai rezistat şi a ieşit din apa îngheţată. Cei rămaşi în apă au început să se roage, iar rugăciunea lor a făcut minuni: apa lacului s-a încălzit, iar din cer s-au pogorât, asupra mucenicilor, 40 de cununi strălucitoare. Văzând minunea, unul dintre soldaţii de pază a intrat în apă şi a mărturisit că este creştin. Pentru că au fost scoşi vii din lac, comandanţii au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele. Acest supliciu a dus la moartea martirilor, cu excepţia lui Meliton, un tânăr soldat care s-a dovedit a fi mai rezistent. Cei trecuţi în nefiinţă au fost puşi într-un  car, pentru ca trupurile lor să fie arse, apoi aruncate în lac. Meliton, care încă mai respira, a fost lăsat deoparte, însă mama sa, care ştia că cei 39 de mucenici aveau pregătită împărăţia cerurilor, şi-a pus singură fiul în car. Acesta a murit în braţele mamei sale.

Ritual de primăvară
În cultură populară, ziua celor 40 de mucenici reprezintă începutul noului an agricol. Pentru a marca această zi importantă pentru creştinii de pretutindeni, pe data de 9 martie gospodinele prepară, din aluat, 40 de mucenici sau sfinţişori sub forma cifrei 8, aceştia reprezentând o stilizare a formei umane. Mucenicii sunt pregătiţi în funcție de zona geografică.
Tot potrivit credinţei populare, în această zi se servesc 40 de pahare de vin. Acest ritual vechi de primăvară confirmă faptul că bărbații vor avea putere pentru restul anului. Cine nu poate să bea atât de mult, trebuie să guste sau să se stropească cu vin.

Ce facem de mucenici
Sfântul Augustin ne oferă câteva motive pentru care să sărbătorim mucenicii:
  • Creștinii sărbătoresc amintirea mucenicilor printr-o ceremonie religioasă, pe de o parte pentru a stârni emulația, iar pe de altă parte pentru a fi asociaţi cu meritele lor și ajutaţi de rugăciunile pe care le fac. Dar niciunuia dintre mucenici nu îi ridicăm altare. Liturghia este oferită lui Dumnezeu, care i-a încoronat pe mucenici. Locul în care au murit va rămâne un sanctuar al martirilor care să ne reamintească ce înseamnă compasiunea față de Cel care ne dă putere.
  • Coaceți un desert special, nişte preparate originare din Roma antică sau prăjituri marcate cu numele acestei sărbători. Înainte de a face acest lucru, vă recomandăm să ţineţi cont de câteva aspecte:

Romanii nu aveau mese mari. De obicei, serveau un fel de tocană care, pe lângă grâu sau porumb, mai conţinea carne și legume.

Plebeii și patricienii mâncau diferit.

Mâncarea plebeilor consta din grâu, ulei de măsline, pește, vin și legume cultivate în propria curte.

Patricienii mâncau multe fructe, brânză, pâine, carne de pui sau de capră, pește, crustacee și deserturi.

Fructele și legumele erau din belşug. Cele mai răspândite fructe erau strugurii și merele.

Micul dejun
Dimineaţa, romanii luau masa foarte devreme.
Printre alimentele servite se numărau pâinea şi fructele, iar dintre băuturi era preferat vinul. Cei mai bogaţi dintre ei se bucurau de privilegiul de a fi serviţi la pat.

Masa de prânz
Prânzul era servit între orele 11:00 şi 12:00. Era o masă uşoară deoarece romanii credeau că o cantitate mare de mâncare servită în această parte a zile îi va face să se simtă obosiţi sau să adoarmă la orele amiezii.
Printre alimentele favorite se numărau pâinea, brânza, ouăle fierte, legumele, salata și câteva feluri de carne, cum ar fi șuncă sau salam.

Cina 
Cina se servea destul de devreme, undeva pe la ora 4 după-amiaza şi putea să dureze între una şi patru ore, un timp destul de îndelungat, am putea spune, pentru a servi o masă.

Cina debuta fie cu o salată, fie cu o porţie mică de pește.

La felul principal, romanii aveau de ales între pește, carne preparată sau legume.

Înainte de culcare, se servea o masă ușoară care consta din pâine și fructe.

Desertul
Deserturile cel mai des întâlnite pe mesele romanilor erau un platou de fructe sau un tort mic preparat cu miere.

Ei nu foloseau zahăr sau unt.

Printre dulciuri, mai figurau bomboane făcute din fructe uscate, cum ar fi smochinele.

Pregăteau, de asemenea, sufleuri și budinci, dar acestea nu erau la fel de populare ca preparatele din fructe.

Printre preferatele romanilor se numărau şi prăjiturile cu brânză, făcute cu făină, miere și ouă pe care le acopereau cu semințe de mac.

Torturile și biscuiții romani semănau mult ca prăjiturile și biscuiții din vest și din est.

Din bucătăria romană mai făceau parte produse de patiserie daneze numite spira și un fel de pandişpan pe care îl numeau enkythoi.

Nu în ultimul rând, romanilor le plăceau mult gogoșile.

Aşadar, faceţi din ziua de mucenici una mai deosebită şi încercaţi nişte preparate romane. Tot în această zi, oamenii fac focul prin curte, ceea ce simbolizează arderea spiritului iernii şi sosirea primăverii.

Sursă: www.prezi.com

Vedeți și rețeta de mucenici moldovenești aici.
Accesați aici rețeta de mucenici muntenești.

Voi cum preparați mucenicii? Lăsați-ne un comentariu, mai jos.

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.
Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)