Mojarul (cunoscut tradiţional sub numele de piuă sau piuliță) cu pistil (numit şi pisălog) este utilizat încă de la începutul umanităţii pentru zdrobirea (pisarea) seminţelor, a cerealelor şi plantelor folosite pentru gătit sau în scopuri terapeutice.
Prin pisare, seminţele şi boabele uscate se transformă în pudră sau făină, iar plantele îşi eliberează sucurile specifice.
Cuvântul mojar derivă din cuvântul latin mortarium, ce înseamnă printre altele, „recipient pentru sfărâmare” și „produs de măcinat”. Cuvântul latin pestillum (romana pistil) înseamnă „care pisează”.
In mod traditional, mojarul si pistilul erau folosite in farmacii pentru zdrobirea unor ingrediente necesare prepararii retetelor. Astazi, activitatea de zdrobire si amestecare a ingredientelor este cunoscuta sub numele de triturare.
Aztecii si mayasii aveau si ei, cu cateva mii de ani in urma, o versiune a mojarului realizata din bazalt care este folosita si in zilele noastre, cu precadere in bucataria mexicana.
De asemenea, mojarele si pistilele de anumite dimensiuni denumite suribachi si, respectiv, surikogi sunt folosite si in bucataria japoneza. In Europa si Asia sunt utilizate pentru omogenizarea pastelor de curry. In Asia de Sud Est, dar si in Pakistan si India sunt folosite mojare din granit. In India, acestea sunt recipientele in care se macereaza ierburi si condimente care dau savoarea caracteristica mancarurilor traditionale. In ceremoniile hinduse mojarul si pistilul sunt folosite pentru zdrobirea turmericului.
In bucătăriile moderne, mojarul cu pistil şi-a păstrat un loc privilegiat fiind folosit pentru măcinarea condimentelor (scortisoara, coriandru, chimen şi chimion, fenicul, cardamom, etc) sau realizarea diverselor sosuri sau dressinguri (cum ar fi mujdeiul de usturoi).
Sursa imagini: http://en.wikipedia.org/wiki/Mortar_and_pestle
Link: Mojar cu pistil
