Budincă de carne la tigaia Fissler, seria Protect Alux Premium

O budincă gustoasă la aburi, cu aluatul potrivit, este un preparat glorios pentru care aproape merită să întârziați primăvara. Ce altceva aţi putea face cu rinichii? Nu este o budincă în adevăratul sens al cuvântului, ci o budincă în vechiul stil britanic de a vorbi despre mâncare. Reţeta ar putea părea puţin descurajantă la început, dar merită tot efortul de vreme ce se constituie într-un prânz sau într-o cină fabuloasă, această budincă fiind considerată unul dintre regii alimentelor britanice. Est perfectă pentru o zi rece de iarnă.

„O budincă de carne la aburi este atât de tradițională, atât de confortabilă și atât de englezească, încât îmi place în întregime.” (Jamie Oliver)

INGREDIENTE:

• 2 felii de bacon afumat, tăiate mărunt
• Ulei de măsline
• ½ nucșoară, pentru gratinare
• 4 frunze de dafin proaspete
• 4 legături de rozmarin proaspăt
• 2 cepe, curățate și tocate
• 15 g marmeladă 
• 30 g făină 
• 5 g ienibahar
• 15 ml sos Worcestershire
• 750 ml zeamă din carne de vită 
• 30 ml bulion
• 500 g antricot de viţel, tăiată în zaruri de 2,5 cm
• puțin unt, pentru ungere
• 250 g rinichi, carne de porc sau miel
• 2 morcovi
• 6 ciuperci 
• sare de mare
• piper proaspăt măcinat
• 50 g brânză Cheddar sau Stilton

MOD DE PREPARARE:

1. Puneți pe foc mare tigaia Fissler, seria Protect Alux Premium și adăugați baconul și puţin ulei de măsline. Când este ușor de

auriu, adăugați nucșoara, ienibaharul, dafinul, rozmarinul și ceapa tocată, daţi focul la mediu și gătiți timp de 10 minute, amestecând des. Pe măsură ce ceapa se înmoaie, adăugați marmalada, făina și sosul Worcestershire. Prăjiţi și se amestecaţi până când compoziţia devine închisă la culoar, apoi adăugați zeama din carne de vită, bulionul și friptura feliată. Lăsaţi la fiert timp de o oră, cu capacul pus.

2. Adăugaţi făina, untul și câteva vârfuri de sare într-un castron și folosiți degetele pentru a încorpora grăsimea în făină. Odată ce amestecul seamănă cu pesmetul, adăugați aproximativ 100 ml de apă rece, pentru a amesteca ingredientele, până când aveți un aluat moale. Acoperiți cu folie de plastic și puneți-l în frigider. După o oră, turnați compoziţia într-o altă tigaie mare, astfel încât sosul să se scurgă în tigaia de dedesubt. Luaţi o foaie mare de hârtie impermeabilă și frecați cu unt de ambele părți, apoi împingeți-o și aplatizați-o în interiorul unui vas de budincă de 1,5 litri.

3. Presăraţi o suprafață curată cu făină și rulaţi 80% din aluat. Desfaceţi aluatul deasupra vasului de budincă. Împingeți-l și lăsați-l înăuntru, lăsând câţiva centimetri să atârne peste margine. Amestecaţi ușor rinichii tăiaţi cubuleţe, morcovii și ciupercile, condimentaţi cu sare și piper, adăugaţi brânza, apoi turnaţi amestecul în vasul de budincă - nu vă faceți griji dacă nu îl umpleţi complet . Puneți tigaia cu grăsime deoparte. Scoateți ultima bucată de aluat, puneți-o în partea superioară a umpluturii, apoi puneți o foaie acoperită cu unt cu faţa în jos, urmată de o bucată de folie de aluminiu. Obțineți un şir de 2 metri, împachetați-l de două ori pe marginea bolului, legați-l de două ori cu un nod dublu, apoi atașați celălalt capăt pe partea opusă, cu un nod dublu pentru a face un mâner – acest lucru vă va ajuta să scoateți castronul la sfârșit mult mai ușor. Accesați www.jamieoliver.com/how-to pentru un tutorial rapid pe această temă, dacă doriți. Puneți budinca într-o tigaie mare astfel încât vasul de budincă să se potrivească în interior, cu capacul pus, apoi umpleți-l pe jumătate cu apă. Puneți capacul, apoi fierbeți timp de 3 ore. Setaţi un cronometru și reumpleţi cu apă din când în când.

4. Când este gata, scoateți cu grijă vasul, tăiați și aruncați șirul, hârtia de grăsime și folia și aşezaţi deasupra un platou de servire. Încălziți sosul rămas și pregătiți legumele. Serviţi cu legumele de sezon.

Sursă: www.jamieoliver.com

Care este reţeta voastră preferată de budincă?

Vă recomandăm: 

Budinca – un preparat cu origini în antichitate

Reţetă de turtă dulce pufoasă

Rețetă de banane cu miere și rom la grătar

Prăjiturele Melba cu piersici

Reţetă de tort Blue Velvet

6 sfaturi pentru un blat de tort pufos

20 de sfaturi pentru a coace inteligent

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.

Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)  

Budinca – un preparat cu origini în antichitate

Cuvântul „budincă” este folosit ca termen generic pentru desert. De-a lungul timpului, multe feluri diferite de preparate erau cunoscute sub acest nume.  Astăzi, termenul de budincă se referă şi la anumite mâncăruri din carne şi legume amestecate cu paste.  Există foarte multe tipuri de budincă. Aici ne oprim doar asupra câtorva dintre ele şi a istoricului despre care se ştiu, în prezent, prea puţine detalii.

Originile budincii

Cuvântul „budincă” se presupune că provenind din franţuzescul boudin, originar din latinesculbotellus unde însemna „cârnat mic”, cu referire la carnea folosită în budincile medievale europene. Istoricii culinari sunt de părere că primele budinci preparate de bucătarii din vechime au dat naştere unor preparate asemănătoare cârnaţilor. Englezii recunosc budinca drept parte a moştenirii lor culinare. 
În secolul al XVII-lea, budincile englezeşti erau fie dulci, fie pe bază de carne şi erau fierte în cârpe sau în pungi speciale de budincă. 
Mai târziu, acestea erau aşezate într-un castron uns cu unt, acoperit cu o cârpă şi lăsat la aburi. 
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, budinca tradițională engleză nu mai includea carne.  
Budincile din secolul al XIX-lea erau încă fierte, dar produsul finit era mai degrabă un tort. În Anglia, aceste budinci sunt încă în mod tradițional servite la Crăciun (de exemplu, budinca de prune). Budincile moderne preparate la abur îşi au rădăcinile în această tradiție.

Bucătarii romani erau conştienţi de proprietăţile de închegare ale ouălor. Mai mult, erau experţi în preparara mâncărurilor pe bază de ouă, în special patinae, crustade şi omletă. Aceste preparate erau fie sărate (din brânză, carne piper şi alte condimente), fie dulci (aromate cu miere, nuci, scorțișoară şi altele). 

Crema de ouă, potrivit istoricilor culinari, datează din Evul Mediu. La acea vreme, era servită simplă sau era folosită ca umplutură pentru plăcinte, tarte, produse de patiserie. Flanul este, probabil, cel mai renumit desert din cremă de ouă din întreaga lume. Acesta nu era unic în Europa. Reţete similare au înflorit şi în Asia.

Diferenţa dintre crema de ouă europeană şi budinca americană a devenit mai neclară pe la 1840. La acea vreme, budincile fierte tradiționale nu mai erau necesare pentru a hrăni o familie  obişnuită. Era destulă mâncare. Tot atunci, Alfred Bird, un chimist englez, a introdus praful de ouă ca alternativă la agenții de îngroșare a ouălor. Nu era cu mult înainte ca americanii să înceapă să folosească praful de ouă și derivate din amidon de porumb ca agenți de îngroșare pentru deserturi din cremă de ouă. Acest lucru s-a dovedit a fi destul de util pentru bucătari care nu aveau  acces imediat la o aprovizionare sigură cu ouă proaspete.

Unele alimente de tip budincă au fost considerate sănătoase din cele mai vechi timpuri, de exemplu budinca de orez. Această rețetă antică a fost prescrisă în mod tradițional pentru cei tineri și pentru infirmi. Formulele au fost înscrise în textele medicale înainte ca acestea să apară în cărțile de bucate. 

Budinca şi caracteristica ei filantropică

De budincă este legată şi o întâmplare petrecută în SUA în 1999. Ca parte a unei promoţii, Healthy Choice a pus la bătaie 500 de flyere cu zboruri gratuite celor care achiziţionau zece produse Halthy Choice. David Phillips a cumpărat păhărele de budincă în valoare de 25 de cenţi fiecare, drept pentru care a câştigat 1.25 de milioane de mile, echivalentul a 31 de bilete dus-întors către Europa, sau 42 de bilete la Hawaii! De asemenea, acesta a donat păhărelele de budincă Armatei Salvării şi băncilor locale de alimente.

Astăzi, în Statele Unite, budinca denotă un desert dulce pe bază de lapte asemănător, în consistenţă, cu cremele pe bază de ou sau mousse, deși se poate referi și la alte tipuri, cum ar fi budinca de pâine și de orez. În Anglia, budinca se referă la deserturi bogate, destul de omogene pe bază de amidon sau lactate, cum ar fi budinca de orez și budinca de Crăciun, sau, informal, orice preparat dulce care se serveşte după felul principal.

Budinca de ciocolată

Cea mai veche referinţă scrisă pe care o avem despre budinca de ciocolată datează din 1730. Acesta era desertul oamenilor înstăriţi. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, unii reformatori sociali și companiile alimentare americane s-au străduit să promoveze aceste produse ca hrană sănătoasă. Crema de ouă şi budincile americane au început să fie promovate pentru valoarea lor nutriţională, adresându-se în special celor invalizi şi copiilor.

Budinca Bakewell

Tarta (sau budinca Bakewell, aşacum era cunoscută până în secolul 20) datează din secolul 15. Există două feluri de astfel de budincă: una umplută cu o cremă dulce de ouă peste un strat de fructe confiate pe aluatul de patiserie. O a doua versiune era preparată inițial fără ouă, unt sau lapte; umplutura era din migdale măcinate și zahăr amestecate într-o pastă lichidă și aromatizată cu condimente.

Budinca neagră

Budinca neagră este un cârnat preparat din sângele porcului cu ajutorul unui agent de îngroșare, cum ar fi cerealele și condimentele.  Numele său - o referință la culoarea întunecată a sângelui gătit - datează de multă vreme. Sinonimul de budincă de sânge este la fel de vechi, dar mult mai puțin uzual în zilele noastre. În Anglia, Midlands și Nordul sunt zonele unde budinca neagră este mult apreciată; Bury din Lancashire este adesea revendicată drept capitala budincii negre. Aceasta formează o parte esențială a bucătăria țărăneşti din multe alte țări europene. În altă parte a Europei, budinca neagră este o blutwurst (Germania) sau o kashanka (Polonia).

Budinca Yorkshire 

Budinca Yorkshire este preparată dintr-un ou, făină şi paste aşezate într-un vas care conţine un strat foarte cald de carne de vită. Împreună cu friptura de vită din Marea Britanie, compune prânzul "tradițional" de duminică. Budinca, tăiată în pătrăţele, trebuie să fie servită cu sos înaintea cărnii, pentru a elimina apetitul. Budinca  Yorkshire pare să se distingă prin gustul delicat şi crocant. Acest tip de budincă a fost niciodată consumată exclusiv cu carne de vită. Rețeta timpurie menționează carnea de oaie; într-adevăr, ar putea fi servit cu orice fel de carne prăjită.

Ştiaţi că?

• 26 iunie este Ziua Națională a Budincii de Ciocolată.
• 19 septembrie este Ziua Națională a Budincii de Caramel.

Există nenumărate feluri de budinci, care mai de care mai delicioase. Unii dintre noi poate ne amintim de momente speciale petrecute în copilărie atunci când ne vine în minte reţeta unei budinci. În acele clipe, suntem tentaţi să îi dăm dreptate lui chef Paul Hollywood: „Fiecare are un tort preferat, un produs de patiserie, o budincă sau o plăcintă de când erau copii.” 

Care budincă este mai gustoasă? Asta depinde de gusturile fiecăruia. După cum ar spune britanicii, „proba budincii o faci mâncând-o”.

Care este budinca voastră preferată?

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.

Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)  

Cele mai bune ceainice şi infuzoare

Ceainicul clasic încă mai este o piesă importantă în orice bucătărie modernă. Fie că sunteţi băutori ce ceai sau că vă preparaţi cafeaua de dimineaţă la presa franceză, un ceainic este esenţial. Mai mult, este o modalitate simplă de a adăuga bucătăriei un accent decorativ, mai ales că cei mai mulţi preferă să îl lase la vedere.

Cele mai bune ceainice sunt uşor de umplut şi de utilizat, fierb rapid apa şi pot fi spălate fără prea mult efort. Dacă au, în plus, o capacitate mare de umplere şi un fluier gălăgios care să anunţe prepararea ceaiului, puteţi spune că aveţi tot ceea ce vă este necesar pentru a vă bucura de un ceai aromat în zilele friguroase de iarnă.

Deşi ceainicul este folosit, în general, la preparea ceaiului, acesta poate avea multiple întrebuinţări. De exemplu, apa poate fi folosită pentru a prepara ciocolată caldă, fidea ramen, supă sau fulgi de ovăz.

Criterii de alegere a ceainicului

Atunci când vă propuneţi să cumpăraţi un ceainic, designul nu este singurul criteriu de care trebuie să ţineţi cont. Zgomotul este şi el un criteriu important. Dacă în cazul produselor de bucătărie, cuvântul de ordine este „silenţios”, când vorbim de ceainice, cel mai indicat este să îl alegem pe cel care produce cel mai mare zgomot deoarece, când preparăm ceaiul, cel mai dificil lucru este să ne amintim că am pus apa la fiert. Deşi ceainicele electrice sunt destul de căutate astăzi, tot cele clasice care funcţionează pe flacăra aragazului şi sunt prevăzute cu fluier îţi atrag atenţia asupra momentului când apa începe să fiarbă. Nu puteţi uita că vă preparaţi ceaiul atunci când folosiţi cel mai bun ceainic cu fluier. O mare parte a ceainicelor din oferta noastră sunt prevăzute cu un fluier fiabil. 

Un alt criteriu pe care trebuie să îl luaţi în considerare este capacitatea ceainicului. Cu cât acesta este mai mare, cu atât veţi putea prepara o cantitate mai mare de ceai, ceea ce este convenabil mai ales când vreţi să vă relaxaţi şi să socializaţi cu prietenii sau cu membrii familiei la o ceaşcă de ceai. În magazinul nostru, aveţi acces la o gamă variată de ceainice, cu o capacitate cuprinsă într 350 de mililitri şi patru litri. 

Pe lângă aceste aspecte, sunt şi alte întrebări pe care ar trebui să vi le adresaţi. Ceainicul este ușor de umplut? Lichidul se prelinge pe lângă ceainic atunci când turnaţi? Vreţi să vedeţi cantitatea de apă din interior? Atunci trebuie să fie fabricat din sticlă. Mânerul are o aderență bună sau este ergonomic? Există sită pentru infuzarea ceaiului? Este uşor de curăţat? Odată ce v-ați dat seama exact ce doriți, vă prezentăm, în cele ce urmează, ceainicele care vă vor îndeplini cerințele.

1. Ceainic cu fluier Klausberg, inox, capacitate 3 litri, inducţie

Dacă sunteţi tradiţionalişti şi preferaţi un ceainic cu fluier, această piesă va fi o achiziţie frumoasă în bucătărie. Ceainicul este bine construit, iar baza largă din aluminiu multi-stratificat ajută la fierberea rapidă a apei. Ceainicul este prevăzut şi cu un indicator care vă arată cantitatea maximă de lichid pe care o puteţi introduce. De asemenea, are un mâner confortabil şi plăcut la atingere şi poate fi utilizat pe toate sursele de căldură, inclusiv pe plitele cu inducţie.

2. Ceainic din inox cu fluier KingHoff, capacitate 2.7 litri, inducţie, Thermo-Spot

Cu acest design funcky care combină, în mod inteligent, farmecul vintage cu esteticul modern, ceainicul de la KingHoff pare că vine din timpuri demult apuse. Amatorii ceainicelor tradiţionale ar putea fi încântaţi de acest produs clasic, destinat a fi utilizat cu cea mai mare usurinţă. Şi acesta este dotat cu fluier care vă atenţionează asupra momentului în care apa începe să fiarbă. Pentru a evita împrăştierea apei în timpul fierberii, ceainicul are un indicator de umplere maximă care nu trebuie depăşit. Materialul este fabricat în aşa fel încât să nu prezinte decolorări sau pete în timp.  În plus, ceainicul este dotat cu indicator de temperatură Thermo-Spot. Acest lucru înseamnă că, în momentul încălzirii apei, imprimeul de pe peretele exterior îşi schimbă culoarea.

3. Ceainic din sticlă cu sită din inox KingHoff, capacitate 600 ml

Dacă aveţi un buget restrâns şi totuşi vreţi un ceainic de calitate, acesta este cel mai potrivit model. Acest ceainic din sticlă adaugă bucătăriei un suflu retro. Este fabricat din sticlă termorezistentă care vă permite să vedeţi cantitatea de apă din interior. Nu mai aveţi motive să vă îngrijoraţi că lichidul s-ar putea evapora sau că nu aveţi suficient pentru a umple o ceaşcă de ceai. În plus, sita din interior poate fi folosită pentru infuzarea ceaiului. Deşi este posibil să nu fie chiar primul pe lista de opţiuni, este o alegere bună pentru cei cu buget scăzut.

4. Ceainic din inox cu fluier Klausberg, capacitate 3 litri, inducţie

Fabricat din oţel inoxidabil de foarte bună calitate care nu va rugini şi nu se va păta niciodată, ceainicul de la Klausberg este o achiziţie pentru întreaga viaţă şi este destinat utilizării cu uşurinţă. Are o deschidere largă care vă permite să introduceţi mâna în interior pentru a-l curăţa. Ceainicul este prevăzut cu silicon pe mâner, pe capac şi pe capul de scurgere, pentru a vă feri de suprafaţa metalică fierbinte. Când apa începe să fiarbă, veţi auzi un fluierat zgomotos, aşa încât nu este nevoie să setaţi un timer sau să verificaţi mereu ceainicul.

Acest ceainic are o formă unică, ceea ce îl face potrivit pentru o bucătărie retro sau modernă, iar datorită inoxului din care este fabricat, se încadrează în orice decor.

5. Ceainic emailat Karl Kruger, capacitate 2 litri, seria Sylt, inducţie

Căutați o piesă de investiție? Atunci vă puteţi baza pe Karl Kruger. Ceainicul din oţel carbon acoperit cu un strat emailat este alegerea perfectă dacă vreţi să oferiţi un cadou sau dacă v-aţi propus să vă reînnoiţi stocul de ceainice. Are o culoare uimitoare, iar mânerul acoperit cu un strat protector este rezistent la clădură.  Poate fi folosit pe toate sursele de gătit, inclusiv pe plitele cu inducţie.

6. Ceainic din fontă KingHoff, capacitate 1,2 litri, inducţie

Acest produs este fabricat din fontă de foarte bunăa calitate şi este prevăzut cu sită din oţel inoxidabil. Este proiectat în aşa fel încât să poată fi folosit cu cea mai mare uşurinţă şi este disponibil în două variante de culori: negru şi gri. Avantajul fontei este că păstrează lichidul cald mai mult timp, precum şi temperatura uniformă a apei. În ceainicul de fontă, aromele frunzelor de ceai sunt extrase mai bine, iar fonta contribuie la absorbţia de fier în organism. Ceainicul de fontă este rezistent, are o durată de viaţă lungă şi, datorită aspectului estetic poate fi folosit şi ca element de decor.

7. Infuzoare pentru ceaiuri cu aromă puternică

Frunzele de ceai sunt cu mult superioare pliculeţelor, dar în lipsa unui infuzor potrivit, aţi putea face cam multă dezordine. Infuzoarele de ceai păstrează aroma puternică a plantelor, sunt uşor de folosit şi de curăţat. Alegeţi ceea ce vi se potriveşte din oferta noastră de infuzoare, de diverse modele şi dimensiuni.

Voi aveţi vreun ceainic preferat? Ce tip de infuzor folosiţi?

Vă recomandăm:

5 pasi simpli pentru a savura un ceai

Infuzoarele de ceai şi cafea ne aduc sănătatea într-o simplă ceaşcă

9 ponturi pentru un ceai cu gheață savuros

Ceai cu gheață Sangria

Ustensile de bucătărie de care aveţi nevoie toamna şi iarna

Cum alegem termosul ideal

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.

Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)  

File Worcestershire la grătar

Carnea de viţel la grătar este incredibil de gustoasă după ce este bine înmuiată în sos Worcestershire.

Astfel, va deveni fragedă şi suculentă şi durează doar 30 de minute pentru a o prepara. Această reţetă poate face deliciul unui weekend rece, în compania caldă a familiei şi a prietenilor apropiaţi, dar şi a focului de la grătarul plin de arome îmbietoare.

"Cred că aceasta este cea mai delicioasă carne de vită la grătar pe care am preparat-o. Credeţi-mă, va fi într-adevăr închisă la culoare și va arăta ca şi cum ar fi arsă, dar va fi perfectă dacă la interior dacă o gătiţi bine.“ (Jamie Oliver)

Porţii: 4

Timp de preparare: 30 minute

INGREDIENTE:

• 600 - 700 grame muşchi de viţel
• 10 grame muştar franţuzesc
• 120 – 150 ml sos Worcestershire, plus extra pentru condimentare
• Ulei de măsline extra virgin, plus extra pentru a servi
• 2 legături de rozmarin proaspăt

Pentru grătar:

• unt nesărat 
• ulei de măsline 
• cimbru și flori de rozmarin, opțional

MOD DE PREPARARE:

1. Cu o zi înainte sau cu cel puțin câteva ore înainte de a începe să gătiţi, puneți toate ingredientele într-o pungă mare de sandwich (alegeți și tăiați fin în primul rând rozmarinul).

2. Scoateți aerul din pungă, apoi, timp de câteva minute, masaţi toate ingredientele, astfel încât să pătrundă carnea. Puneți la frigider câteva ore sau lăsaţi peste noapte.

3. Cu aproximativ o jumătate de oră înainte de a începe să gătiți, scoateți carnea de vită din frigider și plasați-o într-un colț rece al bucătăriei pentru a ajunge, încet, la temperatura camerei.

4. Preîncălziţi grătarul. Puneți câteva bucăţi de unt rece într-un castron cu apă rece și luați-l afară atunci când sunteți pregătiți să gătiți.

5. Acest pas va fi la latitudinea voastră și a intuiției voastre. Ceea ce funcţionează pentru Jamie de fiecare dată este să ia fileul din pungă, să îl rostogolească în ulei de măsline și să-l pună în cea mai încinsă parte a grătarului, pentru a-i da culoare. Frecaţi carnea cu o bucată de unt rece pe măsură ce gătiți, timp de circa 8 până la 10 minute, întorcând carnea de fiecare dată.

Odată ce arată bine, mutaţi fileul într-o parte mai rece a grătarului, pentru a termina de gătit după bunul plac. Încă 4 până la 5 minute, întorcând la fiecare minut, ar trebui să vă dea o carne preparată mediu. 

6. Când sunteţi mulţumiţi, puneţi carnea pe o farfurie, frecaţi-o cu unt să strălucească, apoi turnaţi sosul Worcestershire, uleiul de măsline extra virgin, precum şi florile de cimbru şi de rozmarin, dacă le aveţi.

7. Lăsați carnea să se odihnească câteva minute, înainte de a o tăia, la masă. Condimentaţi de la înălțime, apoi frecați rapid feliile în zeamă, înainte de a lăsa pe toţi să se servească.

Sursă: www.jamieoliver.com/

Vă recomandăm:

Tocăniţă din carne de viţel la ceaun din fontă cu bere Irish Stout

Afumătoarea portabilă – o variantă sănătoasă pentru carnea afumată

Sardine la grătar cu maioneză de post paprika

Cum gătim în vasele de fontă în aer liber

Cum preparăm peştele fără să se lipească

Reţetă de macrou la grătar cu agrişe

Reţetă de păstrăv la grătar învelit în ziar

Ponturile lui Jamie Oliver pentru un grătar perfect

8 alimente-surpriză de preparat la grătar

Cum să prepari grătarul ca un profesionist

Dacă ați văzut vreodată un spectacol de gătit la grătar cu tot acel fum,  cărbunii aprinşi şi grilajele încinse, ați putea crede că prepararea unui grătar grozav implică multe cunoştinţe și o mulțime de echipamente speciale. Complet fals! Există o artă de a amesteca focul și carnea. Însă aveţi  nevoie doar de puţin know-how şi de un simplu grătar, fie pe cărbune, fie pe gaz. De asemenea, trebuie să ştiţi elementele de bază ale temperaturii, căldura directă și cea indirectă, precum și modul de utilizare a lemnului.

Temperatura

Când vine vorba de gătitul în aer liber, trebuie să ştiţi ce înseamnă cu adevărat fierbinte. Pentru obţinerea celor mai bune rezultate, urmaţi instrucţiunile de mai jos.

Metoda „Mâna deasupra focului”

Pentru a testa temperatura grătarului cu metoda „mâna deasupra focului”, tineţi palma întinsă deasupra grilajului, la o distanţă de 4 – 12 centimetri, cu faţa în jos. Număraţi de câte secunde este nevoie înainte de a vă retrage mâna. Nu vă speriaţi, veţi face acest lucru instinctiv, înainte de a vă arde.

Căldură ridicată: 2 secunde

Căldură medie spre ridicată: 3 secunde

Căldură medie: 4 secunde

Căldură scăzută: 6 secunde

Metoda termometrului

Dacă aveţi un grătar cu gaz care vine împreună cu un termometru pe capac, puneţi capacul, aprindeţi grătarul şi folosiţi temperaturile corespunzătoare.

Căldură ridicată: 230 – 280 grade Celsius

Căldură medie: 170 – 230 grade Celsius

Căldură scăzută: 120 grade Celsius

Când grătarul atinge temperatura dorită, puneţi alimentele pe grătar şi lăsaţi-le să se prepare, direct sau indirect.

Alegerea grătarului

Prima alegere pe care trebuie să o faceți atunci când cumpărăți un grătar este tipul de combustibil pe care îl doriți - gaz sau cărbune. Fiecare dintre opțiuni are propriile avantaje și dezavantaje. Pentru a le putea cântări şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, vă prezentăm câteva dintre acestea.

Cărbune:

• Uşor de folosit
• Gust autentic de afumat
• Preţ convenabil
• În general, necesită mai puţin spaţiu de depozitare
• Mai uşor de transportat
• Nu sunt necesare canistre de gaz

Gaz:

• Mai rapid de aprins şi de încălzit
• Reacţionează mai repede la schimbări la temperatura necesară
• Nu provoacă atât de multă murdărie şi este mai uşor de curăţat
• Mai potrivit pentru grătare improvizate

Căldură directă şi căldură indirectă

Căldura directă înseamnă prepararea direct deasupra sursei de căldură (fie cărbune fierbinte, gaz).

La căldura directă gătiţi rapid, iar preparatele au un aspect care îţi lasă gura apă, cu acele marcaje clasice de grill care vă anunță că mâncarea este proaspăt gătită la grătar și gata de a fi mâncată.

Atunci când preparaţi alimentele la căldură directă, aşezaţi-le pe o zonă de căldură medie sau joasă şi configurați grătarul cu zone de căldură variabile. Acest lucru înseamnă să creați o zonă de căldură ridicată, cu o mulțime de cărbuni roșii încinşi și o zonă de căldură mai mică, cu cărbuni mai puțini şi mai puțin intenşi. Pentru grătarele cu gaz, reglați pur și simplu căldura prin intermediul gazului.

Căldura indirectă este folosită pentru gătit mai lent și pentru a prepara bucăţile mari sau groase de carne fără a le arde sau a le usca la exterior. Alimentele trebuie să stea deasupra unei zone neclintite a grătarului, iar căldura provine de la cărbuni sau de la un grătar cu gaz, ajungând pe una sau pe ambele părți ale alimentelor, dar niciodată direct sub acestea. Strângeți cărbunele din centru și gătiți alimentele pe suprafața exterioară a grătarului sau împingeți cărbunele până la marginile exterioare ale grătarului și gătiți mâncărurile în centrul acestuia. Pentru grătarele cu gaz, aprindeţi arzătoarele pe una sau mai multe părți ale alimentelor, dar nu chiar sub ele.

Brichete de rumeguş versus cărbune de lemn
Brichetele de rumeguş sunt junk food-ul cărbunelui făcut din rumeguș comprimat, ars, resturi de lemn și materiale de umplutură cum ar fi nitrat de sodiu, borax și calcar. Altfel, sunt ieftine, sunt pretutindeni, sunt ușor de aprins și ard mai lent și mai uniform decât cărbunele de lemn.

Deși brichetele de rumeguş sunt perfect acceptabile pentru grătarul din spatele casei, unii tind să utilizeze cărbune de lemn, altfel spus lemn de esență tare "gătit" într-un mediu cu oxigen scăzut până la punctul în care se carbonizează, fără a reduce lemnul la cenușă. Este natural, este mai scump, se aprinde rapid, produce mai puțină cenușă, se încinge mai tare, arde mai curat și mai rapid decât brichetele de rumeguş.

Ponturi utile pentru grătar

1. Atunci când pregătiți grătarul, asigurați-vă că este curățat sau răzuit înainte de a-l aprinde și lubrifiați-l cu ajutorul unei cârpe  ulei înmuiate în ulei, pentru a preveni lipirea alimentelor.

2. În cazul grătarului cu gaz, asigurați-vă că nu aveţi capacul deasupra, înainte de a aprinde gazul. 

Prepararea cărnii la grătar

• Alegeți o varietate mare de tipuri de carne.
• Condimentaţi carnea cu cel puțin două ore înainte de preparare, pentru a permite marinarea bucăţilor uscate. Doar fiți atenți la cantitatea de sare, deoarece vă poate usca carnea.
• Nu folosiți niciodată cărbune aromat sau gaz de brichetă, deoarece acestea lasă alimentele cu gust chimic persistent.
• Nu ştiţi când trebuie să întoarceţi carnea? Dacă sucul iese din centrul bucăţii de carne, atunci aceasta este gata să fie întoarsă.
• Dacă doriți să adăugați o aromă de afumat, încercați chipsurile de lemn aromatizate, înmuiate în apă cu 30 de minute înainte. Apoi, adăugați chipsurile deasupra cărbunelui fierbinte și lăsaţi-le până când nu mai ard și încep să producă fum. 
• Întotdeauna lăsați carnea să se odihnească cu 20 - 30 de minute înainte de a o tăia, pentru a păstra aromele.
• Cumpărați un termometru care măsoară temperatura internă a produsului, pentru a vă asigura că totul este gătit perfect.

Prepararea peştelui la grătar

• Umpleţi peștele cu felii de lămâie şi lime și tei și presăraţi cimbru.
• Alegeți un pește gros și cu multă carne, cum ar fi tonul, somonul sau delfin, care pot rezista la căldură fără să se destrame.
• Atunci când gătiți un pește întreg, utilizați beţe pentru frigărui, deoarece acestea păstrează intact peștele în timp ce îl întoarceţi cu ușurință. Ungeţi beţele din timp pentru a preveni lipirea peştelui.

Prepararea fructelor şi legumelor la grătar

• Preparaţi o marinată simplă pentru legume și gătiţi la foc mediu pentru a obține acele urme de grill fără ca acestea să fie supra-gătite.
• Aruncați fructe asortate pe grătar pentru a vă face grătarul luminat și colorat!
• Tăiați fructele, dar asigurați-vă că bucăţile nu este atât de mici încât să cadă prin grilaj.
• Preparaţi fructele încet, astfel încât zaharurile naturale să caramelizeze.

Vă recomandăm:

Tocăniţă din carne de viţel la ceaun din fontă cu bere Irish Stout

Afumătoarea portabilă – o variantă sănătoasă pentru carnea afumată

Sardine la grătar cu maioneză de post paprika

Cum gătim în vasele de fontă în aer liber

Cum preparăm peştele fără să se lipească

Reţetă de macrou la grătar cu agrişe

Reţetă de păstrăv la grătar învelit în ziar

Ponturile lui Jamie Oliver pentru un grătar perfect

8 alimente-surpriză de preparat la grătar

Pentru reţete, informaţii utile în bucătărie şi promoţii, abonaţi-vă la Newsletterul nostru. Totodată, veţi primi, pe e-mail, un cod de reducere de 5% valabil la orice comandă.

Vă aşteptăm şi pe Facebook, cu informaţii şi ponturi utile în bucătărie. Un Like ar fi binevenit :)